Beneficiile porumbului zaharat pentru sănătate
Porumbul zaharat (cunoscut și sub denumirea de porumb dulce) furnizează organismului substanțe nutritive precum sintosterol, stigmasterol, acizi grași, acizi esterici, saponine și alcaloizi.
Nutrienții din porumbul zaharat sunt asimilați de organism într-o măsură optimă, fără sa fie însoțiți de o cantitate mare de amidon (care se acumulează atunci când porumbul avansează spre maturitate, iar învelișul boabelor devine tare).
Porumbul zaharat este o plantă versatilă în ceea ce privește prepararea. Fie că este fiartă, conservată ori gătită, aceasta este ideală datorită proprietăților sale, în principal pentru nivelul scăzut de gluten, dar și pentru înalta calitate fitonutritivă de vitamine, antioxidanți și fibre.
Porumbul zaharat este o sursă de acid folic, cunoscut ca vitamina B9. Medicii au descoperit că un consum regulat al acestui nutrient reduce nivelul de homocisteină (un aminoacid care afectează sănătatea vaselor de sânge) din organism. Studiile arată că aportul zilnic suficient de acid folic reduce riscul declanșării infarctului miocardic cu până la 10%.
Beta criptoxantina, o altă substanță furnizată de porumbul dulce, similară antioxidantului beta caroten, este transformată de organism în vitamina A. Acidul folic si beta carotenul din porumbul dulce contribuie la sănătatea vederii.
Cantitățile importante de flavonoide precum beta carotenul, luteina, xantina sau criptoxantina au un impact pozitiv asupra sănătății membranelor și a țesutului cutanat.
Nivelurile crescute de tiamină (Vitamina B1) din porumbul zaharat ajută la îmbunătățirea funcțiilor cognitive și la menținerea sănătății celulelor cerebrale. Tiamina este necesara organismului pentru producția de acetilcolină – neurotransmițător esențial pentru întreținerea randamentului memoriei.
Porumbul zaharat conține de asemenea antioxidantul zeaxantină, pigmentul care dă porumbului culoarea galbenă. Consumul acestui antioxidant are un efect protector împotriva bolilor oftalmologice survenite odată cu înaintarea în vârstă.
Porumbul dulce este una dintre cele importante surse de fibre alimentare. 100 de grame de porumb zaharat asigură aprximativ 5% din doza zilnică recomandata de fibre.
Porumbul zaharat oferă câte 5 grame de proteine la fiecare 250 de grame consumate, precum si 23 mg de sodiu, 5 grame de zahăr, 1,5 grame de grăsimi sănătoase nesaturate, 24,6 mg de grăsimi esențiale Omega-3, 835 mg de acizi grași Omega-6, 0,3 mg tiamină, 70,8 mcg de acid folic, 10,5 mg de Vitamina C, 2,6 mg de niacină, 57 mg de magneziu, 137 mg de fosfor, 415.8 mg de potasiu, 0,2 mg de mangan, precum si cantități semnificative de fier, zinc, cupru si seleniu.
Culturile de porumb zaharat
Porumbul zaharat este o cereală cultivata în principal pentru boabele sale dulci si gustoase. Cunoscut și sub denumirea științifică de Zea mays ssp. saccharata, această plantă își are originile în continentul American. Preferința pentru cultura de porumb zaharat se datorează nivelului mare de producție, dar și rapidității de creștere a acestuia.
Culturile de porumb zaharat se pot realiza atunci când temperatura solului atinge 9 grade Celsius, aproximativ începând cu luna aprilie. Condițiile optime de cultivare includ factori precum umiditate, temperatură, lumină și sol. Pentru o cultivare adecvată a porumbului zaharat, aceasta trebuie plantat în câmp deschis sau în spațiu protejat.
La temperaturi de aproximativ 16 grade Celsius la nivelul solului, boabele de porumb zaharat încep să germineze. Întreaga procedură are o durată de 21 de zile, având punctul maxim atunci când temperaturile ating între 24 și 30 de grade Celsius.
Condițiile de sol ale culturii porumbului zaharat nu sunt atât de pretențioase precum ale altor culturi. Este nevoie doar de un teren fertil, bine afânat și bogat în umezeală. Ideal ar fi ca nivelul de ph al solului să fie cuprins între valorile 5,8-7.
Pentru o dezvoltare optimă a porumbului zaharat este necesară o cantitate generoasă de apă. Preferând solul reavăn, porumbul zaharat este părtinitor umidității. Acesta trebuie îngrijit cu atenție în lunile iulie și august, atunci când există riscul de secetă, iar temperatura din atmosferă și mai ales de la nivelul solului, depășește 30 de grade. În această perioadă trebuie efectuate irigări ale culturii de porumb zaharat, astfel încât solul să împlinească necesarul de umiditate pe care această plantă îl cere.
În ceea ce privește cerința de lumină, porumbului zaharat îi sunt prielnice locurile însorite, rezultând astfel culturi bogate, atât timp cât și restul criteriilor sunt îndeplinite.
O caracteristică deosebită a porumbului zaharat îl reprezintă rezistența acestuia la rugina comună și pătarea frunzelor, acestea fiind două dintre bolile comune ale majorității plantelor de cultură. Printre cele mai întâlnite boli ale porumbului zaharat se regăsesc: fuzarioza, putregaiul, căderea plăntuțelor sau tăciunele comun al porumbului.
În privința dăunătorilor ce pot provoca pagube culturii de porumb zaharat, aceștia sunt: viermele sârmă, gărgărița frunzelor, sfredelitorul porumbului, coropișnița, păduchele verde al porumbului sau cărăbușul de mai.
În general, culoarea porumbului zaharat este galben intens, iar fiecare știulete prezintă aproximativ 20 de rânduri de boabe, având o lungime de aproximativ 20 cm.
În ceea ce privește perioada de recoltare, se recomandă ca aceasta să se efectueze în lunile septembrie și octombrie.
